Campania #FaraPenali promovează un abuz

Am refuzat să semnez pentru intiţiativa cetăţenească #FaraPenali pentru că în opinia mea aprobarea unei măsuri prin care foştilor condamnaţi li se elimina temporar o parte din drepturile politice, mai exact de a candida la alegeri, reprezintă un atac asupra democraţiei şi o încălcare a drepturilor omului, cu consecinţe grave pe termen lung. Cel mai probabil nu va fi votată, iar dacă va fi votată va fi invalidată de CCR sau CEDO.

În istorie, de fiecare dată cînd un regim a dorit să-şi înlăture competitorii politici a anulat drepturile politice ale adversarilor. Comuniştii au anulat drepturile politice ale “burghezo-moşierilor”, naziştii au anulat drepturile politice ale evreilor şi comuniştilor. Continuă lectura

Reclame
Publicat în Articol | Lasă un comentariu

Efectele neintenţionate ale religiei asupra economiei

Banca Mondială a publicat recent un studiu realizat de doi economişti bulgari, Simeon Djankov şi Elena Nikolova, care arată diferenţele majore în privinţa atitudinii faţă de autoritatea statului şi faţă de adoptarea de noi idei între ortodocşi, pe de o parte, şi catolici şi protestanţi pe de altă parte. Diferenţele de atitudine între ortodocşi şi catolici-protestanţi îşi au rădăcina în diferenţele teologice majore dintre aceste ramuri ale creştinismului. Creştinismul occidental (care a dat naştere catolicismului şi protestantismului) pune accentul pe raţiune, individualism şi chestionarea autorităţii, în timp ce creştinismul răsăritean este asociat cu misticismul, afecţiunea şi spiritul comunitar, punând mai puţin accentul pe lege, raţiune şi chestionarea autorităţii.[1]
Continuă lectura

Publicat în Articol | Lasă un comentariu

Importanţa dezbaterii într-o societate democratică

dezbatere publicade Reyhan Sunay

Nu putem fi siguri niciodată de adevărul afirmaţiilor noastre, dar dezbaterea reprezintă un bun filtru al propriilor idei„- J. S. Mill

1. Introducere

Democrația este, în esență, o metodă despre cine, cum și în ce fel va fi guvernat un stat și implicit o societate. Răspunsul pe care democrația îl oferă la întrebarea cine trebuie să guverneze societatea este „poporul„. Într-adevăr, sensul termenului democrație se referă la dominația oamenilor sau la suveranitatea oamenilor. Cu toate acestea, conceptul de democrație ca dominaţia poporului este o definiție care necesită explicații, deoarece guvernarea înseamnă exercitarea unor decizii politice esentiale. Aceasta implică luarea deciziilor și punerea în aplicare a acestora, adică exercitarea suveranității. Totusi, astăzi oamenii nu exercită personal suveranitatea, ci aleg pe aceia care o vor exercita. Aceasta conduce la apariția democrației reprezentative sau în termenii lui Sartori ” democrație guvernată ” (SARTORI 1993: 95). Continuă lectura

Publicat în Traducere | Lasă un comentariu

Familia este rezultatul ordinii spontane?

familia200x200de  Steven Horwitz

În cei treizeci şi ceva de ani de cînd F.A. Hayek a primit Premiul Nobel pentru Economie s-a observat o creștere constantă în ceea ce poate fi cel mai bine numit „analiza hayekiană„. Ideile sale au fost evaluate critic, iar înțelegerea acestora a fost aprofundată și extinsă în numeroase moduri. În centrul activității lui Hayek, în special din anii 1950, a fost conceptul de „ordine spontană„. Ordinea spontană (care poate fi mai exact înţeleasă ca ordine „neplanificată” sau „involuntară” sau „emergentă„) se referă, cel puțin în lumea socială, la practici, norme și instituții care sînt, în cuvintele lui Adam Ferguson, „produse ale acțiunii umane, dar nu ale planificării omului„. Continuă lectura

Publicat în Traducere | Lasă un comentariu

Elveția vs. România

romania-elvetiaCred că acum este cel mai bun moment să comparăm cele două țări. Ei bine, nu are rost să discutăm despre echipele de fotbal, geografie sau despre frumusețea naturii (acestea fiind asemănătoare), ci despre sistemele administrative și economice, extrem de diferite.

1) Elveția are un PIB/ locuitor de 81.276 euro, iar România de 8.874 euro. [1] Elveţia se afla pe locul 4 în clasamentul libertăţii economice, România pe locul 61.[2]

2) Zilele trecute am vazut un interviu cu un întreprinzător român, care produce scanere pentru avioane, și spunea că și-a mutat fabrica în Elveția, cu toate că aici își plătea inginerii cu 1000-1500 euro, iar în Elveția îi plătește cu 6.000 euro/lună. Dacă ar fi rămas în Romania ar fi falimentat. De ce? Din cauza birocrației aberante, imposibil de realizat și a abuzurilor funcționarilor.[3]
Majoritatea covîrșitoare a firmelor românești este în cvazi-faliment, în special din cauza birocrației și a sistemului fiscal (exagerat de multe impozite, nu neaparat mari). Continuă lectura

Publicat în Articol | Lasă un comentariu

Drumul către dezastru

aciliuS-a împlinit un sfert de secol de guvernare democratică, iar în toată această perioadă în România nu a fost construită încă o autostradă nouă, în întregime; Autostrada Soarelui fiind începută înainte de 1989.

Spre deosebire de alte domenii care au început să funcţioneze mai bine, construirea drumurilor pare să fie din ce în ce mai complicată şi mai costisitoare; o analiză recentă a Curţii de Conturi arată că preţul construcţiilor realizate din banii publici este chiar şi de zece ori mai mare decît ar trebui să fie, iar calitatea proiectelor de infrastructură în multe situaţii este catastrofală. Un tronson din autostrada A1, Sibiu – Oraştie, dat în folosinţă cu doar nouă luni în urmă, a fost închis pentru reparaţii. Evident, acest fapt arată clar că statul recepţionează construcţiile indiferent de calitatea acestora, iar supravegherea etapelor de execuţie este realizată neprofesionist. Indiferent dacă funcţionarii care ar fi trebuit  să nu aprobe de la început recepţia diferitelor etape şi implicit plata acestora, au fost mituiţi ori sînt pur şi simplu incompetenţi, cetăţeanul de rînd este furat. Continuă lectura

Publicat în Articol | Lasă un comentariu

Pledoarie pentru deflaţia moderată

lowpricearrowde George Selgin

În ultimii ani, liderii băncilor centrale din cele mai avansate economii ale lumii au ajuns aproape de atingerea unui scop care părea imposibil de realizat în urmă cu două decenii: eradicarea inflaţiei. În Statele Unite, de exemplu, indicele preţurilor de consum (IPC) crescut doar cu 1,6% în 1998. Totuşi, aşa cum au înţeles scopul evaziv al stabilităţii preţurilor, şefii băncilor centrale sînt laşi: un pic de inflaţie, ne spun ei acum, este un preţ ce trebuie plătit pentru a evita o ameninţare şi mai grava: deflaţia, sau scăderea preţurilor.

Deflaţie. Pentru mulţi oameni cuvîntul prezintă imaginea Marii Depresiuni, cînd prețurile au scăzut dramatic în cea mai mare parte a lumii. Scăderea preţurilor a fost omologul prăbuşirii vînzărilor, răspîndirii falimentelor şi apariţiei armatelor de şomeri. Dacă un pic de inflaţie este singura garanţie împotriva unei alte nenorociri precum cea din anii 1930, într-adevăr, este un preţ care merită plătit. Continuă lectura

Publicat în Traducere | Lasă un comentariu