Importanţa dezbaterii într-o societate democratică

dezbatere publicade Reyhan Sunay

Nu putem fi siguri niciodată de adevărul afirmaţiilor noastre, dar dezbaterea reprezintă un bun filtru al propriilor idei„- J. S. Mill

1. Introducere

Democrația este, în esență, o metodă despre cine, cum și în ce fel va fi guvernat un stat și implicit o societate. Răspunsul pe care democrația îl oferă la întrebarea cine trebuie să guverneze societatea este „poporul„. Într-adevăr, sensul termenului democrație se referă la dominația oamenilor sau la suveranitatea oamenilor. Cu toate acestea, conceptul de democrație ca dominaţia poporului este o definiție care necesită explicații, deoarece guvernarea înseamnă exercitarea unor decizii politice esentiale. Aceasta implică luarea deciziilor și punerea în aplicare a acestora, adică exercitarea suveranității. Totusi, astăzi oamenii nu exercită personal suveranitatea, ci aleg pe aceia care o vor exercita. Aceasta conduce la apariția democrației reprezentative sau în termenii lui Sartori ” democrație guvernată ” (SARTORI 1993: 95). Continuă lectura

Anunțuri
Publicat în Traducere | Lasă un comentariu

Familia este rezultatul ordinii spontane?

familia200x200de  Steven Horwitz

În cei treizeci şi ceva de ani de cînd F.A. Hayek a primit Premiul Nobel pentru Economie s-a observat o creștere constantă în ceea ce poate fi cel mai bine numit „analiza hayekiană„. Ideile sale au fost evaluate critic, iar înțelegerea acestora a fost aprofundată și extinsă în numeroase moduri. În centrul activității lui Hayek, în special din anii 1950, a fost conceptul de „ordine spontană„. Ordinea spontană (care poate fi mai exact înţeleasă ca ordine „neplanificată” sau „involuntară” sau „emergentă„) se referă, cel puțin în lumea socială, la practici, norme și instituții care sînt, în cuvintele lui Adam Ferguson, „produse ale acțiunii umane, dar nu ale planificării omului„. Continuă lectura

Publicat în Traducere | Lasă un comentariu

Elveția vs. România

romania-elvetiaCred că acum este cel mai bun moment să comparăm cele două țări. Ei bine, nu are rost să discutăm despre echipele de fotbal, geografie sau despre frumusețea naturii (acestea fiind asemănătoare), ci despre sistemele administrative și economice, extrem de diferite.

1) Elveția are un PIB/ locuitor de 81.276 euro, iar România de 8.874 euro. [1] Elveţia se afla pe locul 4 în clasamentul libertăţii economice, România pe locul 61.[2]

2) Zilele trecute am vazut un interviu cu un întreprinzător român, care produce scanere pentru avioane, și spunea că și-a mutat fabrica în Elveția, cu toate că aici își plătea inginerii cu 1000-1500 euro, iar în Elveția îi plătește cu 6.000 euro/lună. Dacă ar fi rămas în Romania ar fi falimentat. De ce? Din cauza birocrației aberante, imposibil de realizat și a abuzurilor funcționarilor.[3]
Majoritatea covîrșitoare a firmelor românești este în cvazi-faliment, în special din cauza birocrației și a sistemului fiscal (exagerat de multe impozite, nu neaparat mari). Continuă lectura

Publicat în Articol | Lasă un comentariu

Drumul către dezastru

aciliuS-a împlinit un sfert de secol de guvernare democratică, iar în toată această perioadă, în România nu a fost construită încă o autostradă nouă, în întregime; Autostrada Soarelui fiind începută înainte de 1989.

Spre deosebire de alte domenii care au început să funcţioneze mai bine, construirea drumurilor pare să fie din ce în ce mai complicată şi mai costisitoare; o analiză recentă a Curţii de Conturi arată că preţul construcţiilor realizate din banii publici este chiar şi de zece ori mai mare decît ar trebui să fie, iar calitatea proiectelor de infrastructură în multe situaţii este catastrofală. Un tronson din autostrada A1, Sibiu – Oraştie, dat în folosinţă cu doar nouă luni în urmă, a fost închis pentru reparaţii. Evident, acest fapt arată clar că statul recepţionează construcţiile indiferent de calitatea acestora, iar supravegherea etapelor de execuţie este realizată neprofesionist. Indiferent dacă funcţionarii care ar fi trebuit  să nu aprobe de la început recepţia diferitelor etape şi implicit plata acestora, au fost mituiţi ori sînt pur şi simplu incompetenţi, cetăţeanul de rînd este furat. Continuă lectura

Publicat în Articol | Lasă un comentariu

Pledoarie pentru deflaţia moderată

lowpricearrowde George Selgin

În ultimii ani, liderii băncilor centrale din cele mai avansate economii ale lumii au ajuns aproape de atingerea unui scop care părea imposibil de realizat în urmă cu două decenii: eradicarea inflaţiei. În Statele Unite, de exemplu, indicele preţurilor de consum (IPC) crescut doar cu 1,6% în 1998. Totuşi, aşa cum au înţeles scopul evaziv al stabilităţii preţurilor, şefii băncilor centrale sînt laşi: un pic de inflaţie, ne spun ei acum, este un preţ ce trebuie plătit pentru a evita o ameninţare şi mai grava: deflaţia, sau scăderea preţurilor.

Deflaţie. Pentru mulţi oameni cuvîntul prezintă imaginea Marii Depresiuni, cînd prețurile au scăzut dramatic în cea mai mare parte a lumii. Scăderea preţurilor a fost omologul prăbuşirii vînzărilor, răspîndirii falimentelor şi apariţiei armatelor de şomeri. Dacă un pic de inflaţie este singura garanţie împotriva unei alte nenorociri precum cea din anii 1930, într-adevăr, este un preţ care merită plătit. Continuă lectura

Publicat în Traducere | Lasă un comentariu

Economia mondială în 1914

metropolitande Romaric Godin

I. O lume în creştere şi progres

La începutul anului 1914 nimic nu părea să perturbe expansiunea economiei mondiale. Motivele de optimism erau fără îndoială extrem de numeroase. Cu siguranţă, Europa rămînea împărţită politic între Tripla Alianță (Germania, Austro-Ungaria și Italia) şi „Antanta”, ce grupa Franţa, Marea Britanie şi Rusia, iar sunetele cizmelor soldaţilor păreau a fi îndepărtate. Criza de la Agadir, din 1911 a fost rezolvată printr-un compromis franco-german: Franţa a păstrat protectoratul asupra Marocului, oferind posibilitatea unei extinderi a Germaniei în Camerun. Un compromis care a dovedit capacitatea celor două puteri adversare să se înţeleagă. La sfîrşitul celui de Al Doilea Razboi Balcanic, în iulie 1913 , părea să se stabilizeze situaţia din acest butoi cu pulbere care otrăvea relaţiile internaţionale de peste patru decenii. Tensiunile se calmau, raţiunea părea să prevaleze. Continuă lectura

Publicat în Traducere | Lasă un comentariu

Relaţia dintre suveranitate şi proprietate

 Subordonare institutii [1] Mulţi dintre cei cu care am comunicat pe reţelele de socializare în ultimii ani au o problemă în a încadra statul ca organizaţie şi de a stabili natura relaţiei dintre stat şi individ. Foarte mulţi consideră că statul este o entitate artificială, care sub ameninţarea cu agresiunea fizică tîlhăreşte oamenii, asemenea organizaţiilor mafiote. Ideea aceasta are ca punct de plecare prejudecata că relaţia dintre stat şi om nu este liber-consimţită de către cele două părţi; o idee este cît se poate de stranie în contextul în care aceiaşi oameni acceptă faptul că în situaţia în care nu sînt multumiţi de un furnizor privat pot să renunţe in viitor la bunurile oferite de acesta şi astfel să nu-i mai platească preţul corespunzator, dar nu pot accepta că un om poate să acţioneze în acelaşi mod cu statul.

Nimic nu îl împiedică pe un locuitor al unui stat să-i părăsească teritoriul şi să nu-i platească impozitele. Este liber să nu mai acţioneze pe teritoriul unui stat şi implicit să nu mai plătească impozite respectivului stat. Continuă lectura

Publicat în Articol | 1 comentariu