PNL-ul şi masacrul din 1907

La data de 21 februarie 1907 a izbucnit în satul Flămînzi din Botoşani o revoltă a ţăranilor care avea să fie înăbuşită prin cel mai mare masacru comis de statul român împotriva cetăţenilor săi.  Din nefericire, după un secol, în centrul oraşului Călăraşi, li s-au înălţat statui lui Carol I şi Ionel Brătianu, exact cei care au decis şi coordonat mai mare masacru de pe teritoriul României.

Revolta a început ca urmare a întîrzierii contractelor de arendă, situaţie care punea în primejdie viaţa ţăranilor şi a familiilor acestora, însă cauzele profunde au stat în umilirea lor permanentă de către autorităţi (ţăranii fiind consideraţi “talpa ţării”) şi situaţia deplorabilă în care au fost ţinuţi ţăranii de către guvernele vremii.
Continuă lectura

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

De ce nu sînt de dreapta?

…dar nici de stînga sau de centru? Un raspuns imediat ar fi ca sînt liberal, dar fără o clarificare a doctrinelor politice aşa cum au evoluat de-a lungul ultimelor secole nu ar fi un răspuns prea lămuritor.
Prima clasificare relevantă apare în timpul regelui Ludovic al XVI-lea, cînd acesta a avut de ales între politicile economice liberale propuse de Turgot şi măsurile etatiste ale lui Necker. Asadar, o prima dispută, ce va continua şi care nu s-a încheiat nici în zilele noastre, constă în soluţiile diferite cu privire la gradul de intervenţie al statului în economie. Pe de-o parte liberalii susţin reducerea intervenţiei statului în economie permiţindu-i acesteia să se autoechilibreze, pe de altă parte, etatiştii susţin creşterea rolului statului ca agent regulator. Continuă lectura

Publicat în Articol | Lasă un comentariu

Campania #FaraPenali promovează un abuz

Am refuzat să semnez pentru intiţiativa cetăţenească #FaraPenali pentru că în opinia mea aprobarea unei măsuri prin care foştilor condamnaţi li se elimina temporar o parte din drepturile politice, mai exact de a candida la alegeri, reprezintă un atac asupra democraţiei şi o încălcare a drepturilor omului, cu consecinţe grave pe termen lung. Cel mai probabil nu va fi votată, iar dacă va fi votată va fi invalidată de CCR sau CEDO.

În istorie, de fiecare dată cînd un regim a dorit să-şi înlăture competitorii politici a anulat drepturile politice ale adversarilor. Comuniştii au anulat drepturile politice ale “burghezo-moşierilor”, naziştii au anulat drepturile politice ale evreilor şi comuniştilor. Continuă lectura

Publicat în Articol | Lasă un comentariu

Efectele neintenţionate ale religiei asupra economiei

Banca Mondială a publicat recent un studiu realizat de doi economişti bulgari, Simeon Djankov şi Elena Nikolova, care arată diferenţele majore în privinţa atitudinii faţă de autoritatea statului şi faţă de adoptarea de noi idei între ortodocşi, pe de o parte, şi catolici şi protestanţi pe de altă parte. Diferenţele de atitudine între ortodocşi şi catolici-protestanţi îşi au rădăcina în diferenţele teologice majore dintre aceste ramuri ale creştinismului. Creştinismul occidental (care a dat naştere catolicismului şi protestantismului) pune accentul pe raţiune, individualism şi chestionarea autorităţii, în timp ce creştinismul răsăritean este asociat cu misticismul, afecţiunea şi spiritul comunitar, punând mai puţin accentul pe lege, raţiune şi chestionarea autorităţii.[1]
Continuă lectura

Publicat în Articol | Lasă un comentariu

Importanţa dezbaterii într-o societate democratică

dezbatere publicade Reyhan Sunay

Nu putem fi siguri niciodată de adevărul afirmaţiilor noastre, dar dezbaterea reprezintă un bun filtru al propriilor idei„- J. S. Mill

1. Introducere

Democrația este, în esență, o metodă despre cine, cum și în ce fel va fi guvernat un stat și implicit o societate. Răspunsul pe care democrația îl oferă la întrebarea cine trebuie să guverneze societatea este „poporul„. Într-adevăr, sensul termenului democrație se referă la dominația oamenilor sau la suveranitatea oamenilor. Cu toate acestea, conceptul de democrație ca dominaţia poporului este o definiție care necesită explicații, deoarece guvernarea înseamnă exercitarea unor decizii politice esentiale. Aceasta implică luarea deciziilor și punerea în aplicare a acestora, adică exercitarea suveranității. Totusi, astăzi oamenii nu exercită personal suveranitatea, ci aleg pe aceia care o vor exercita. Aceasta conduce la apariția democrației reprezentative sau în termenii lui Sartori ” democrație guvernată ” (SARTORI 1993: 95). Continuă lectura

Publicat în Traducere | Lasă un comentariu

Familia este rezultatul ordinii spontane?

familia200x200de  Steven Horwitz

În cei treizeci şi ceva de ani de cînd F.A. Hayek a primit Premiul Nobel pentru Economie s-a observat o creștere constantă în ceea ce poate fi cel mai bine numit „analiza hayekiană„. Ideile sale au fost evaluate critic, iar înțelegerea acestora a fost aprofundată și extinsă în numeroase moduri. În centrul activității lui Hayek, în special din anii 1950, a fost conceptul de „ordine spontană„. Ordinea spontană (care poate fi mai exact înţeleasă ca ordine „neplanificată” sau „involuntară” sau „emergentă„) se referă, cel puțin în lumea socială, la practici, norme și instituții care sînt, în cuvintele lui Adam Ferguson, „produse ale acțiunii umane, dar nu ale planificării omului„. Continuă lectura

Publicat în Traducere | Lasă un comentariu

Elveția vs. România

romania-elvetiaCred că acum este cel mai bun moment să comparăm cele două țări. Ei bine, nu are rost să discutăm despre echipele de fotbal, geografie sau despre frumusețea naturii (acestea fiind asemănătoare), ci despre sistemele administrative și economice, extrem de diferite.

1) Elveția are un PIB/ locuitor de 81.276 euro, iar România de 8.874 euro. [1] Elveţia se afla pe locul 4 în clasamentul libertăţii economice, România pe locul 61.[2]

2) Zilele trecute am vazut un interviu cu un întreprinzător român, care produce scanere pentru avioane, și spunea că și-a mutat fabrica în Elveția, cu toate că aici își plătea inginerii cu 1000-1500 euro, iar în Elveția îi plătește cu 6.000 euro/lună. Dacă ar fi rămas în Romania ar fi falimentat. De ce? Din cauza birocrației aberante, imposibil de realizat și a abuzurilor funcționarilor.[3]
Majoritatea covîrșitoare a firmelor românești este în cvazi-faliment, în special din cauza birocrației și a sistemului fiscal (exagerat de multe impozite, nu neaparat mari). Continuă lectura

Publicat în Articol | Lasă un comentariu